Ideea de arhivă circulă intens între lumile contrariante ale istoriei, geografiei și artei contemporane nu doar pentru a înscrie memoria contingentă într-o schemă dinamică a timpului, spațiului și reprezentării, ci și pentru a rematerializa prin recuperare și a reidealiza prin resemnificare ceva dintr-un alt timp și alt loc anume.
Trecutul are sensul său, răsfirat prin interstițiile micilor istorii, care nu mai are acum neapărat atâta vizibilitate de cât ar fi nevoie. Însă urme ale sale, pe care le regăsim acum în cutii de fotografii și în secvențe de povestiri ale oamenilor locului, transmit parțial ceea ce poate să genereze nu doar o retrăire sentimentală sau chiar resentimentară, ci mai ales un mesaj, de reconectare și recalibrare a relațiilor noastre cu istoria realizată de ceilalți.
Un proiect cultural care urmărește o astfel de resetare a relației actualității cu deconstruirea trecutului este „Arhivele Litoralului”, derulat de Asociația Forumul Artelor Vizuale, între 2022-2023, și curatoriat de Raluca Oancea (Nestor).
Litoralul este acel teritoriu axial pe care se intersectează marile ape și pământul, libertatea naturii și necesitatea locuirii și a trăirii acestei întâlniri. Spațiu de graniță, relativ indistinct, parcurs din toate direcțiile de oameni, păsări, semințe de plante, briză și soare. Un heterovers deopotrivă de iluminat și crepuscular care crește și descrește în diferite timpuri, în diferite scenarii de tranzit.
Într-o oarecare opoziție epistemico-romantică cu dezordinea litoralului, în comunitățile profesionale, arhiva este văzută ca un repozitoriu, respectiv ca un sistem ordonat de artefacte, documente și înregistrări de tot felul care încearcă să ofere o bază de date organizată criterial, pusă la dispoziția cercetătorilor pentru a (re)configura povestirea trecutului. În anumite situații, cercetarea unei arhive implică nu doar o analiză strategică a modurilor de memorizare, ci și activarea tactică a imaginației. Depășindu-se o serie de obliterări și supraviețuiri se poate propune chiar o prelucrare artistică a materialelor arhivei care ar duce la detensionarea contradicției dintre imperativul ordonării și impulsul înțelegerii arhivei ca șansă de a învăța ceva din asumarea dezordinii și entropiei.
Interesul pentru lucrul cu arhivele sau doar pentru vizionarea și experimentarea lor în artele vizuale contemporane se concentrează predominant către colecțiile de imagini fotografice sau desenate și parțial către documentele scrise, care pot fi percepute și ca suplimente informaționale ale imaginilor. În unele situații, se pot constitui și arhive din obiecte încărcate de semnificații ale vieții private sau cu valoare istorică și locală.
Anumiți locuitori ai stațiunilor de pe litoral sau persoane interesate de aspecte ale dezvoltării acestor locuri au colecționat fotografii, cărți poștale, postere și documente care se pot configura în arhive pe baza studiului cărora s-ar putea scrie noi povestiri ale vieții trăite pe litoral. Studiul acestor arhive se poate face atât prin vizite în teren, implicând organizarea unor întâlniri și interviuri cu persoane care pot relata istorii private sau sociale corelate cu imaginile din arhive, cât și prin analiza interpretativă (observațională și semiotică) a acestor imagini. O dimensiune creativă a lecturării și reasamblării imaginilor ar putea fi consemnată din perspectiva intențiilor unor artiști sau curatori de a vedea și media arhivele ca opere de artă itinerante.
Metodologiile diverse din perspectiva cărora pot fi instrumentate arhivele constituite pe baza categorizărilor generate din cercetarea colecțiilor de imagini și obiecte artefactuale pot să orienteze atenția publicului fie către o informare istorică, antropologică, sociologică, politologică, fie către o ficționalizare care ar putea genera noi moduri de a privi corelația dintre nostalgia față de un trecut-imagine și imaginarea unei alte desfășurări a evenimentelor care ar fi modelat premisele prezentului-trăire.
La întâlnirea cu unul dintre colecționarii de fotografie veche și cărți poștale de pe litoral, Victor Nicolai – de altfel și co-autor (împreună cu Minodora Nicolai) al unei monografii în imagini a orașului Eforie Sud, publicată la Editura Ex Ponto din Constanța, în 2018 –, am avut ocazia să parcurgem serii întregi de imagini asimilate unor povestiri locale despre viața și istoria așa-zisei „stațiuni-grădină”, situată între ghiol și mare, cu (sub)straturile ei psiho-fizio-geo-logice. Fotografiile portretizau, în diverse peisaje marine și panorame urbane, petrecerea timpului în viața de familie sau de cuplu, dinamica promenadelor pe plajă și faleză, mobilitatea în stațiune, cu ambarcațiuni, tramcaruri, biciclete și autobuze, arhitectura și monumentele locale. Sezonul estival nu însemna doar petrecerea timpului pe nisip și în mare, în băi de soare și vânt, în tabere și pe plaje, distracție, plimbări și excursii, ci și urmarea unor tratamente terapeutice balneo-climaterice și cu nămol: luând în considerare că, în consemnările istorice, ghiolul de lângă plajă a fost văzut mereu ca un medic care vindecă trupul și spiritul vizitatorilor.
O parte dintre fotografiile vizionate sunt realizate de fotografi profesioniști, unii estivalieri, sau sunt developate în studiouri profesionale, purtând ștampile cu efigii și semnături ale fotografilor sau studiourilor de fotografie. Altele sunt realizate în mod privat, în familie. O parte dintre fotografii sunt adnotate pe verso cu texte care consemnează momentele fotografierii, persoanele fotografiate sau care transmit salutări sau gânduri intime.
Se pot identifica mai multe fotografii din perioada monarhistă interbelică, cu influențe franceze și germane în ortografierea numelor (de multe ori redactate într-o caligrafie impecabilă), dar și din perioada comunistă și postcomunistă, cu transformările dramatice de peisaj.
Portretele și peisajele sunt subiectele predilecte. Portretul poate fi expresia a ceea ce Gilles Deleuze și Felix Guattari numeau „politica feței”, descriind în anumite situații diversitatea etnică a locuitorilor balcanilor ori diferențele generaționale sau chiar de clasă. Într-un portret de familie poți citi formele de ierarhizare a membrilor familiei, gusturile și tendințele vestimentare ale epocii, designul obiectelor de mobilier, obiceiurile perioadei, jocurile sociale ale vremii, simbolismul detaliilor. Peisajele panoramice surprind nu doar configurarea teritorială în diferite perioade istorice, ci și momentul magic al ireversibilității poeziei imaginării trecutului. Patina și distanța temporală fac ca imaginile să fie puternic atmosferice și lirice.
Atunci când lucrezi cu colecțiile de imagini (fotografii, cărți poștale, hărți, planuri) care definesc identitatea, istoria și transformările unui loc, poți genera arhive legitimate socio-istoric ori construite artistic și curatorial. Specificul colecțiilor de imagini de pe litoralul românesc identificate la familii sau colecționari interesați de memoria locului creează un sentiment al indeterminării și o curiozitate investigativă.
Am călătorit în Eforie Sud (numită astfel din 1962, având în trecut numele de Băile Techirghiol-Movilă, atestată încă din 1899, apoi Carmen Sylva și Vasile Roaită) și la Constanța în vara anului 2022, unde am întâlnit localnici și colegi interesați de cercetarea (istorică, filosofică, jurnalistică sau artistică a) arhivelor. Am vizionat colecții de imagini, am discutat cu colecționari și am asistat la prezentări despre lucrul cu arhivele. Pe lângă minunatele seri și nopți albe trăite cu toți cei care au avut ocazia să călătorească pe litoral în cadrul proiectului „Arhivele Litoralului”, am avut ocazia să experimentez, printre altele, atemporalitatea băilor de soare și de nămol, „secretul științific” al Lacului Techirghiol, turismul aglutinat al claselor precare și haosul pastișelor arhitecturale.
În tot acest context de amestecuri și reconfirmări ale distrugerilor provocate de ascendența impersonală a consumismului în forma sa continuată, am devenit interesat de redescoperirea sensurilor și arhitecturii locurilor publice în care oamenii împărtășeau experiența comunalității, a ceea ce trăiau în comun. Cantinele, spitalele de recuperare, teatrele de vară, chioșcurile unde cântau fanfarele, plajele, băile de nămol de pe malul lacului erau acele locuri comune în care empatia, reciprocitatea, generozitatea, solidaritatea și prietenia valorau mai mult decât ceea ce a devenit dominant și erodează acum relațiile interumane în zilele noastre.
Atunci când privești anumite fotografii din trecut devine evident faptul că retrăiești ceva care a rămas pierdut. Mai toate locurile comune s-au transformat, unele au fost demolate, altele s-au surpat sau au fost lăsate în paragină, altele s-au păstrat, însă au căpătat o altă patină a aurei și un alt (non)sens, al timpurilor noastre.
Arhivele Litoralului pot fi văzute ca modalități de a crea situații (expoziționale, discursive, participative, informaționale) care să facă publice istorii inter-personale ale unor comunități în care încă ne mai putem regăsi de la distanța privirii. Și nu vorbim aici despre activarea unei vederi retrograde, ci despre posibila recuperare reparatorie a unui trecut cu care am avut într-un fel de-a face.
Sensurile distincte, însă complementare, ale unei arhive, de la amplitudinea sa afectivă la propensiunea sa morală, pot fi identificate, interpretate și chiar proiectate la granița dintre cercetările convenționale cu caracter socio-istoric și cercetările creative cu caracter artistic și curatorial. Apelul la decriptarea urmelor și efectelor nu este neapărat corelat cu o oarecare necesitate invocată de conservarea concretă a înțelesurilor lor. De aceea, facilitarea accesului public la colecțiile de imagini, documente și artefacte, inclusiv prin imaginarea unui Muzeu Nomad al Litoralului, ar motiva entuziasmul de a parcurge și a prelucra arhivele pentru a reactiva memoria fragmentară din care se compune identitatea transversală și reflexivă a unui loc.
BIBLIOGRAFIE
Gilles Deleuze, Felix Guattari, A Thousand Plateaus, traducere de Brian Massumi, Continuum, New York, 2004
Jacques Derrida, Archive Fever: A Freudian Impression, traducere de Eric Prenowitz, University of Chicago Press, 1996
Hal Foster, „An Archival Impulse”, în October, 110, Fall 2004, pp.3-22
Victor Nicolai, Minodora Nicolai, Orașul reginei: monografie în imagini a orașului Eforie Sud, Editura Ex Ponto, Constanța, 2018
