”M-am născut și am crescut la 2 Mai” este replica cu care îmi încep adesea prezentările, iar acest lucru este important pentru că cercetarea doctorală asupra spațiului natal m-a ajutat să îmi clădesc identitatea (chiar și) în mediul academic. Pornit de la ideea unei monografii care plănuia să arate schimbarea zonei prin comparația fotografiilor vechi și noi, studiul meu este unul interdisciplinar și profund autoetnografic. Odată cu descoperirea metodei autoenografice am realizat că pentru autenticitatea tezei este important să-mi accept și să-mi explorez propria apartenență la spațiu. Interesul principal al cercetării pornește de la idealizarea locului și mitologia libertății care este invocată atunci când se vorbește, se scrie sau se povestește despre zona 2 Mai și Vama Veche, aceasta devenind un spațiu real și imaginat deopotrivă.

În ultimii 20 de ani despre această zonă s-au scris amintiri, romane, articole estivale, povești, cercetări academice: licențe, disertații și teze de doctorate (cu nuanțe) etnografice, antropologice, economice și istorice. Din toate paginile dedicate până în prezent acestor sate reiese faptul că sunt altfel. O parte din motivele pentru care zona este considerată aparte au fost descrise și analizate în amănunt de cercetători precum Miruna Maria Târcă, Vintilă Mihăilescu, Liviu Vasile, Simina Guga, Miroslav Tașcu Stavre și Ruxandra Petrinca. Prin studiul meu și prin expoziția De la aproape către departe. Cartografieri vizuale ale spațiului 2 Mai și Vama Veche [1], pe care am realizat-o ca parte a cercetării, completez la rândul meu tabloul real-imaginar al zonei, din perspectiva insiderului și a felului în care au fost reprezentate cele două sate de artiști plastici și scriitori în cei 50 de ani pe care teza îi analizează (1965-2015).

Un prim fapt studiat și identificat de mine este că viața cotidiană din zona satelor 2 Mai și Vama Veche diferă pe parcursul unui an, deoarece identitatea acestui spațiu se schimbă pe timpul verii.  Apare astfel o „identitate de vacanță” în care localnicii și turiștii interacționează, unde viețile lor se schimbă atunci când sunt trăite în comun, își pierd intimitatea și ies din rutina lor zilnică. Această identitatea de vacanță ne arată că cele două comunități sunt întrepătrunse, iar simbioza dintre ele poate constitui obiect de studiu pentru cercetători. Devine din ce în mai clar că cele două localități nu mai sunt demult simple așezări la malul mării, și au un caracter distinct în peisajul litoralului românesc.  

Turismul practicat în 2 Mai-Vama Veche s-a diferenţiat de turismul de masă pentru că zona nu a fost un mediu creat artificial, ci, asemănător cu Eforie Sud, unul creat în timp prin contribuţia gazdelor, gazde care şi-au primit turiştii ca pe nişte rude. Astfel oaspeţii care au venit aici, au venit nu pentru a consuma, ci pentru a contribui la crearea unui spaţiu în care s-au simţit liberi în perioada socialistă şi la continuarea firească a acestui spaţiu după 1990. Profesorul Vintilă Mihăilescu numește și definește genul acesta de a petrece timpul turism alternativ:

Vacanţa poate fi trăită ca o manifestare alternativă, ca un mod de viaţă, fie acesta chiar şi pentru o perioadă limitată de timp. De altfel, există o serie întreagă de modalităţi de petrecere a timpului liber, cunoscute sub denumirea de turism alternativ, care poate fi de multe ori inovativ şi experimental, adică neobişnuit[2].

Una dintre caracteristicile turismului alternativ are legătură cu implicarea noutății, fie că este vorba despre un spațiu nou ori un fel nou de raportare la spațiul respectiv, noi modalități de a-ți petrece timpul vacanței. 2 Mai și Vama Veche au constituit încă din perioada comunistă un topos „neobișnuit” în care nu se respectau canoanele impuse de practica turismului oficial și care a dus astfel la o experiență complet diferită. De cele mai multe ori, această alegere s-a realizat pe baza apartenenței la o serie de asocieri (o rețeaua umană) unde persoanele conectate au diverse interese comune, activități comune sau chiar un loc de muncă comun. De exemplu Universitatea Babeș Bolyai pentru Tabăra Clujenilor din Vama Veche sau afilierea la una dintre structurile vocaționale existente: Uniunea Scriitorilor, Uniunea Artiștilor Plastici, Ordinul Arhitecților etc.

Unul dintre interesele mele principale de cercetare a presupus o analiză a felului în care boema evadează din cotidian într-un spațiu imaginar și simbolic atunci când alege să petreacă vacanțele la 2 Mai și Vama Veche. Am pornit în acest sens de la o serie de lucrări literare, interviuri de istorie orală și analiza unor lucrări de artă plastică realizate în perioada studiată. Pentru că lucrările literare deși povestesc întâmplări despre perioada de dinainte de 1989, sunt publicate după Revoluție, cea mai întâlnită componentă a acestor reprezentări este cea a libertății, în toate formele sale. Libertatea simțită și descrisă în aceste spații este un element important pentru compunerea reprezentărilor și a felului în care are loc mitologizarea ulterioară a acestor locuri. Curțile și casele gazdelor au reprezentat în perioada socialistă o oază de libertatea și acceptare a modului de viața a vilegiaturiștilor, iar între aceștia și localnici a existat un soi de tovărășie. Schimbarea de paradigmă de după 1990 aduce cu sine o revoltă a turiștilor asupra gazdelor și asupra modului în care acestea au înțeles și executat schimbarea spațiului.

O importantă ipoteză a mea este că boema construiește o mitologie proprie despre 2 Mai și Vama Veche, diferențiindu-se astfel de turiștii „obișnuiți”. Apropierea de graniță, ideea că acolo este un spațiu paradisiac, mișcarea centrului către periferie, apropierea de natură, expunerea nudă la soare etc., toate acestea devin elemente specifice mitului. Aplicarea teoriilor și conceptelor din zona naratologiei, memoriei sociale, cartografierii narative sau a mitologiei asupra reprezentărilor boemei alimentează încercarea mea de a demonstra că această comunitate se diferențiază de turismul clasic, în primul rând prin faptul că creează expuneri artistice și literare, cu și despre acest spațiu de vacanță, iar aceste expuneri duc la idealizarea lui.

[1] De la aproape către departe. Cartografieri vizuale ale spațiului 2 Mai și Vama Veche, Muzeul Național al Țăranului Român, sala Tancred Bănățeanu, 15 octombrie-15 noiembrie 2020. Curator Iuliana Dumitru. Design expozițional Alex Axinte. Artiștii participanți în cadrul expoziției – Geta Brătescu, Nicolae Comănescu, Irina Crivăț, Constantin Pacea, Ion Pacea, Cristian Pepino, Silvia Radu, Simona Runcan, Viorel Simionescu, Anamaria Smigelschi, Adrian Maftei, Lucia Maftei, Alexandru Maftei, Ovidiu Marcu, Constanța Stratulat.

[2] Vintilă Mihăilescu (coord.),  Între stil şi brand. Turismul alternativ la 2 Mai–Vama Veche, vol.3,  Bucureşti, Paideia, 2005, p. 56.

BIBLIOGRAFIE

Vintilă Mihăilescu (coord.), Între stil şi brand, Turismul alternativ la 2 Mai -Vama Veche, vol.3, Editura Paideia, Bucureşti, 2005.

Simina Guga, Impactul turismului asupra populației gazdă. Studiu la nivelul comunității locale din satul Vama Veche, lucrare de masterat nepublicată, Universitatea din București, 2006.

Miroslav Tașcu-Stavre, Abordări instituționale în studiul tranziţiei postcomuniste. O analiză a transformărilor din 2 Mai și Vama Veche, Cetatea de Scaun, București, 2016.

Miruna Maria Tîrcă, Povești de la 2 Mai. Scurtă încercare de antropologie a turismului, Pucioasa, tipărită în regim propriu, 2004.

Liviu Vasile, Un fel de piua: 2 Mai şi Vama Veche, lucrarea executată de SC.Adi Center SRL, Bucureşti, 2011.

Broșura expoziției De la aproape către departe. Cartografieri vizuale ale spațiului 2 Mai și Vama Veche, 2020.